Dor

Am câte-o rădăcină peste tot 

Şi nicăieri 

În fiecare dintre voi 

Şi în niciunul 

Secretul meu ? 

Un film franţuzesc 

(În care n-am jucat niciodată) 

Frânturi de oameni 

Şi de culoare 

Povestea mea e-n cimitirul 

Unui orăşel 

Uitat de lume 

Sub pietre şi flori 

Îmi zace trecutul 

La un colţ de stradă 

Zâmbeşte-o căsuţă tapetată cu amintiri

Locomotivele şuieră-n gară

A pustiu 

Departe sunt de toate 

Şi mi-s atât de aproape... 

În fiecare dintre voi 

Într-un orăşel uitat de lume 

Sub pietre şi flori 

E-o părticică din mine 

(12 dec 2008)

... e-atât de veche această poezie... din toate locurile despre care am scris atunci, doar cimitirul şi gara au mai rămas... şi dorul, dorul care nu trece cu nimeni şi nimic... dar el nu e un loc, e un sentiment de dincolo de lume, care se preumblă între cer şi pământ, şi-n piepturile noastre...