am strans in suflet cuvinte si reactii
si-am incercat sa nu reactionez ca altii,
sa fac mereu o diferenta c-un gest mic,
decat sa tac, lasand in urma mea nimic
chiar de-a costat si nu mi-a fost bine mereu,
asta o stiu doar eu si bunul Dumnezeu,
ce-n palme a adunat si lacrima si vina
cand n-am stiut sa fiu curajul si lumina,
cand tot ce am putut a fost numai sa plang,
cand tot ce am facut a fost pumnii sa-i strang,
cand nu am mai stiut genunchii cum sa-i plec,
cand nu mi-am mai dorit prin viata ca sa trec
am strans atatea-n suflet, ca astazi nu mai stiu
cum sa respir cu ele, cum dreapta sa mai fiu,
cum sa-mi ridic privirea spre frunzele-aramii,
cum sa-ntetesc si vorba-n-aceste vremuri gri
la ceas de seara, iata, cand luna-i sus pe cer,
nu stiu cum sa alung din lume acest ger,
nu stiu de ce se moare fara de lumanare
si nici de ce se scot principii la vanzare.
nu stiu de ce se frang si vise, si sperante,
nici de ce mor iubiri crescute in distante
si n-am sa stiu vreodata ce soarta este asta
de-a rataci mereu si-a mitui napasta
ca sa nu te goleasca de tot ce ai mai bun,
de tot ce vrei sa lasi in lume de pe-acum.
sa fac o diferenta e tot ce mi-am dorit,
chiar daca uneori in toate am gresit!
(22.10.21)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu