Asculta, omule!

 Sopteste vantul printre frunze,
Ne rade vara prin copaci
Si apa susura-n izvoare,
E-o fericire ca sa taci!

Maiastru, cerul ne cuprinde,
Albastrul sau e infinit,
Padurea freamata, e vie,
Si verdele-i nemarginit!

Asculta, omule, natura,
Ca sa-l auzi pe Dumnezeu!
Asculta, omule, invata,
Cum sa traiesti cand ti-este greu!

Sa fii ca apa curgatoare,
Nimic sa tii, sau sa distrugi!
Sa lasi durerile sa treaca,
Si supararile s-arunci!

Si sa soptesti cum face vantul
Prin frunzele de vara pline,
Si viu sa fii, sa traiesti totul
De parca ai muri chiar maine!

Asculta, omule, natura,
Ca sa-l auzi pe Dumnezeu!
Mai lasa si tu de la tine,
Sa te prefaci in curcubeu!

(25.06.22)

















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu